În esență, trei elemente sunt implicate în orice act de întrebare:
- Sinele care face interogarea
- Textul despre care se pun întrebările
- Contextul textului pus la îndoială
În scopurile noastre, textul ar trebui definit aici foarte larg ca orice lucru care poate fi supus analizei sau interpretării, inclusiv, dar cu siguranță nu se limitează la texte scrise. Textele pot fi găsite peste tot, inclusiv, dar fără a se limita la aceste domenii:
- Muzică
- Film
- Televiziune
- Jocuri video
- Arta și sculptura
- Internetul
- Tehnologie moderna
- Publicitate
- Spații publice și arhitectură
- Politică și guvernare
Următoarea diagramă Venn este menită să sugereze că întrebări relativ simple apar atunci când două din trei dintre aceste elemente sunt implicate între ele, în timp ce cele mai complicate și productive întrebări apar atunci când toate cele trei elemente sunt luate în considerare.
Punerea următoarelor întrebări despre practic orice tip de text va duce la o bogăție de idei, perspective și posibile subiecte de eseu. Ca o scurtă sarcină într-un jurnal sau blog, sau poate ca un exercițiu de grup sau de clasă, încearcă aceste întrebări completând spațiile libere cu un anumit text, poate ceva la fel de obișnuit și cunoscut pe scară largă ca „Wikipedia” sau „Facebook” sau „Google”.
Douăzeci de întrebări despre sine, text și context
Întrebări sine-text
- Ce cred despre ____________?
- Ce simt despre ___________?
- Ce înțeleg sau ce mă încurcă în sau despre ____________?
- Ce mă oprește sau mă amuză în sau despre ____________?
- Ce este previzibil sau mă surprinde în sau despre ____________?
Întrebări text-context
- Cum este ___________ un produs al culturii și al momentului său istoric?
- Ce ar putea fi important de știut despre creatorul lui ___________?
- Cum este afectat ___________ de genul și suportul căruia îi aparține?
- Cu ce alte texte din genul și mediul său seamănă ___________?
- Cum se distinge ___________ de alte texte din genul și mediul său?
Întrebări sine-context
- Cum mi-am dezvoltat sensibilitatea estetică (gusturile, aprecierile și antipatiile mele)?
- Cum răspund de obicei la absoluturi sau ambiguități în viață sau în artă? Răspund favorabil la zonele gri sau îmi plac lucrurile mai clare?
- Cu ce grupuri (etnice, rasiale, religioase, sociale, de gen, economice, naționaliste, regionale etc.) mă identific?
- Cum s-au format opiniile mele sociale, politice și etice?
- Cum afectează atitudinea mea față de „marile întrebări” (alegere vs. necesitate, natură vs. îngrijire, tradiție vs. schimbare etc.) felul în care privesc lumea?
Întrebări sine-text-context
- Cum afectează mediul meu personal, cultural și social înțelegerea mea despre ________?
- Ce altceva aș mai putea avea nevoie să învăț despre cultură, momentul istoric sau creatorul care a produs ___________ pentru a înțelege mai bine?
- Ce altceva despre genul sau suportul ___________ aș putea avea nevoie să învăț pentru a înțelege mai bine?
- Cum ar putea ___________ să arate sau să sune diferit dacă ar fi fost produs într-un alt moment sau loc?
- Cum ar putea ___________ să arate sau să sune diferit dacă aș viziona dintr-o altă perspectivă sau identificare?
Ni s-a spus că nu există întrebări stupide, dar a numi anumite întrebări „productive” înseamnă a sugera că există o întrebare neproductivă. Când pui întrebări retorice la care știi deja răspunsul sau la care te aștepți ca publicul tău să răspundă într-un anumit mod, sunt aceste întrebări productive? Poate că nu, în sensul creării cunoașterii, dar este posibil să îndeplinești încă un scop retoric. Și uneori chiar întrebările retorice pot produce cunoștințe. Să presupunem că o întrebi pe sora ta: „Cum poate cineva inteligent ca tine să facă astfel de lucruri autodistructive?” Poate că încerci doar să direcționezi atenția surorii tale către comportamentul ei autodistructiv, dar la reflecție, întrebarea ar putea declanșa de fapt o autoexaminare productivă din partea ei.
Întrebările ipotetice, la prima vedere, ar putea părea, de asemenea, neproductive, deoarece se bazează de obicei pe ceva care nu s-a întâmplat încă și s-ar putea să nu se întâmple niciodată. Politicienii și participanții la dezbateri încearcă să se îndepărteze de răspunsul lor, dar deseori îi întreabă pe oponenți pentru efect retoric. Dacă ne gândim la întrebări ipotetice doar ca trucuri speculative, le putem reduce posibilitățile productive. Însă întrebările ipotetice puse cu bună credință sunt elemente esențiale pentru crearea cunoașterii. Întrebând „Și dacă am încerca altceva?” conduce la formarea unei ipoteze, care este o teorie sau o propoziție care poate fi supusă testării și experimentării.
Aceste tipuri de întrebări cu adevărat interogative pot duce la idei productive pentru explorarea, cercetarea și crearea de cunoștințe ulterioare odată ce decizi cum dorești să faci publică gândirea.
Concluzii
- Cel puțin două din următoarele trei elemente sunt implicate în ancheta critică: sinele, textul și contextul. Când sunt implicați toate trei, apar cele mai bogate întrebări.
- Extinderea noțiunii tale despre ceea ce constituie un „text” îți va îmbogăți în mare măsură posibilitățile de analiză și interpretare.
- Întrebările retorice sau ipotetice, deși sunt adesea utilizate în domeniul public, pot îndeplini, de asemenea, o funcție utilă în scrierea privată, cu mize mici, mai ales atunci când sunt cu adevărat interogative și conduc la o gândire productivă în continuare.
Sursa: Writers’ Handbook, sub licență CC BY-NC-SA 3.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu