Trăim în mijlocul a ceea ce este potențial una dintre cele mai mari amenințări din viața noastră pentru educația globală, o gigantică criză educațională. Începând cu 28 martie 2020, pandemia COVID-19 face ca peste 16 miliarde de copii și tineri să nu mai poată învăța în 161 de țări. Aceasta reprezintă aproape 80% dintre elevii din toată lumea. Trăiam deja o criză globală, deoarece mulți elevi erau la școală, dar nu învățau abilitățile fundamentale necesare vieții. Indicatorul „Sărăcia în învățare” a Băncii Mondiale – procentul de copii care nu știu să citească și să înțeleagă la vârsta de 10 ani – se situa la 53% dintre copiii din țările cu venituri mici și medii – înainte de declanșarea focarului. Această pandemie are potențialul de a agrava aceste rezultate și mai mult dacă nu acționăm rapid.
Ce ar trebui să ne îngrijoreze în această fază a crizei care ar putea avea un impact imediat asupra copiilor și tinerilor? (1) Pierderi în procesul de învățare (2) Rată crescută de abandon școlar (3) Copiii care pierd cea mai importantă masă a zilei. Mai mult, majoritatea țărilor au sisteme de educație foarte inegale, iar aceste efecte negative vor fi resimțite în mod disproporționat de copiii săraci. Când plouă, se revarsă peste ei.
Învăţarea. Începerea anului școlar târziu sau întreruperea acestuia (în funcție de dacă locuiesc în emisfera sudică sau nordică) perturbă complet viața multor copii, a părinților și a profesorilor. Se pot face multe pentru a reduce cel puțin impactul prin strategii de învățare la distanță. Țările mai bogate sunt mai bine pregătite să treacă la strategii de învățare online, deși cu mult efort și provocări pentru profesori și părinți. În țările cu venituri medii și în țările mai sărace, situația este foarte mixtă și, dacă nu acționăm în mod adecvat, vasta inegalitate de șanse care există – flagrantă și inacceptabilă pentru început – va fi amplificată. Mulți copii nu au birou, cărți, conectivitate la internet, laptop la domiciliu sau părinți care să-i ajute. Alții o fac. Ceea ce trebuie să evităm – sau să minimalizăm cât mai mult posibil – este ca diferențele de oportunități să se extindă și să provoace criza să aibă un efect negativ și mai mare asupra învățării copiilor săraci.
Din fericire, vedem multă creativitate în multe țări. Pe bună dreptate, multe ministere ale educației sunt îngrijorate de faptul că bazarea exclusivă pe strategii online va presupune ajutarea numai a copiilor din familii mai înstărite. Strategia adecvată în majoritatea țărilor este de a utiliza toate modurile de învățare posibile cu infrastructura care există astăzi. Utilizați instrumente online pentru a vă asigura că planurile de lecție, videoclipurile, tutoriale și alte resurse sunt disponibile pentru unii elevi și, probabil, pentru majoritatea profesorilor. Dar, de asemenea, podcast-uri și alte resurse care necesită mai puțină utilizare a datelor. Colaborarea cu companiile de telecomunicații pentru aplicarea politicilor de rată zero poate facilita, de asemenea, descărcarea materialelor de învățare pe smartphone-uri, pe care este probabil să le aibă mai mulți elevi.
Radio și TV sunt, de asemenea, instrumente foarte puternice. Avantajul pe care îl avem astăzi este că, prin intermediul rețelelor sociale, WhatsApp sau SMS, ministerele educației pot comunica eficient cu părinții și profesorii și pot oferi îndrumări, instrucțiuni și structură procesului de învățare, utilizând conținut livrat prin radio sau TV. Învățarea la distanță nu se referă doar la învățarea online, ci și la învățarea mixtă, cu scopul de a ajunge la cât mai mulți elevi, astăzi.
Angajamentul. Este esențial să se mențină angajamentul copiilor, în special al tinerilor elevi din liceu. Rata abandonului este încă foarte mare în multe țări, iar o perioadă lungă de dezangajare poate duce la un și mai mare absenteism. Mersul la școală nu înseamnă doar învățarea matematicii și a științelor, ci și a relațiilor sociale și a interacțiunilor de la egal la egal. Este vorba despre a învăța să fii cetățean și să dezvolți abilități sociale. De aceea este important să rămâneți conectat cu școala prin orice mijloace necesare. Pentru toți elevii, acesta este, de asemenea, un moment pentru a dezvolta abilități socio-emoționale și pentru a afla mai multe despre cum să contribuiți la societate ca cetățean. Rolul părinților și al familiei, care a fost întotdeauna extrem de important, este esențial în această sarcină. Așadar, o mare parte din ajutorul pe care îl oferă ministerele educației, prin intermediul mass-media, ar trebui să fie acordat și părinților. Mesajele radio, TV, SMS pot fi folosite pentru a le oferi sfaturi despre cum să-și susțină mai bine copiii.
Mesele. În multe părți ale lumii, programele de hrănire școlară oferă copiilor cea mai hrănitoare masă a zilei. Acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea cognitivă și bunăstare. Aceste programe sunt eforturi logistice și administrative complexe. Nu este ușor, dar țările ar trebui să găsească modalitatea de a oferi aceste mese folosind clădirile școlii într-un mod organizat, clădirile comunitare sau rețelele sau, dacă este necesar, să distribuie direct familiilor. Dacă livrarea meselor sau alimentelor nu este fezabilă din punct de vedere logistic, programele de transfer de numerar ar trebui extinse sau implementate pentru a compensa părinții. Planificarea este necesară, dar trebuie să fim pregătiți să ajustăm flexibil planurile, deoarece informațiile pe care le avem despre căile probabile ale pandemiei se schimbă zi de zi, influențate de incertitudinea în jurul căreia se iau măsurile de atenuare. Procesul de redeschidere a școlilor ar putea fi treptat, deoarece autoritățile vor dori să reducă aglomerarea sau posibilitatea unui alt val de pandemie, care poate afecta unele țări. În acest context incert, ar putea fi mai bine să luați decizii presupunând un scenariu mai lung, mai degrabă decât unul mai scurt. Vestea bună este că multe dintre îmbunătățirile, inițiativele și investițiile pe care vor trebui să le facă sistemele școlare ar putea avea un efect pozitiv pe termen lung.
Unele țări vor putea crește abilitățile digitale ale profesorilor. Posturile de radio și TV își vor recunoaște rolul cheie în susținerea obiectivelor educației naționale – și, sperăm, vor îmbunătăți calitatea programării lor înțelegând imensa lor responsabilitate socială. Părinții vor fi mai implicați în procesul de educație al copiilor lor, iar ministerele educației vor avea o înțelegere mult mai clară a lacunelor și a provocărilor (în conectivitate, hardware, integrarea instrumentelor digitale în curriculum, pregătirea profesorului) care există în utilizarea eficientă a tehnologiei și acționează după aceea. Toate acestea pot consolida viitorul sistem de învățământ dintr-o țară.
Misiunea tuturor sistemelor de educație este aceeași. Este pentru a depăși criza de învățare pe care o trăiam deja și pentru a răspunde pandemiei cu care ne confruntăm cu toții. Provocarea de astăzi este de a reduce cât mai mult posibil impactul negativ pe care această pandemie îl va avea asupra învățării și școlarizării și să se bazeze pe această experiență pentru a reveni pe o cale de îmbunătățire mai rapidă a învățării. Întrucât sistemele educaționale fac față acestei crize, trebuie să se gândească și la modul în care se pot recupera mai puternic, cu un sentiment reînnoit de responsabilitate al tuturor actorilor și cu o mai bună înțelegere și sens de urgență a necesității de a reduce decalajul în oportunități și asigurând că toți copiii au aceleași șanse pentru o educație de calitate.
Sursa: Jaime Saavedra, Educational challenges and opportunities of the Coronavirus (COVID-19) pandemic